31 Martie – Ziua europeană de acţiune împotriva capitalismului
Europa este într-o stare continuă de revoltă. De luni de zile,creditul și datoriile suverane au escaladat.Un număr considerabil de summituri ale UE au introdus măsuri de urgență pentru a salva capitalismul. Dacă aceste măsuri eșuează,guvernele și mass-media ne asigură că rezultatul va fi colapsul,recesiunea și sărăcia în masa. Această retorică apocaliptică deschide calea pentru chiar mai multe reforme neo-liberale, a căror impact se va face simțit în deceniile ce urmează – dacă nu ne vom opune. De-a lungul crizei ,ne-au spus că și capitalismul trebuie să strangă cureaua, iar băncile și corporațiile vor trebui să care povara pe care și ei au creat-o.Ce se întâmplă acum este exact opusul: UE, statele membre și alte țări europene sporesc concurența și introduc programe publice de austeritate devastatoare pentru a asigura profiturile private. Totuși, făcând aceasta,reproduce logica distructivă a capitalismului. Existența crizelor, aneputinței și sărăciei răspândite, contrastând cu bogăția privata (exclusivă), sunt elemente inerente ale capitalismului. Să ne organizăm pentru o societate mai bună!

E sistemul!
De-a lungul deceniilr,globalizarea capitalistă a intensificat competiția atât corporațiilor private,cât și economiilor naționale. Toate națiunile puternic industrializate au liberalizat complet piețele și au impus acest model tuturor.Au tăiat beneficii, au privatizat bunuri publice, au tăiat drepturile muncitorilor și au crescut controlul social – toate în interesul creșterii libere a capitalismului. În Europa, presupusa parte însorită a capitalismului mondial, viața noastră devine din ce în ce mai precară,iar diviziunea socială se mărește.Așa-numitele “piețe emergente” se află într-o stare permanentă de criză socială,cu exproprieri rigide și exploatare nemiloasă,susținută de guverne în interesul unei creșteri naționale care servește doar câțiva privilegiați. Politicile neo-liberale au adus piețele financiare la un punct de fierbere, într-o vânătoare obsesivă de avantaje competitive.Fie ca este vorba de boom-ul Internetulu i, mina de aur al fondurilor imobiliare și derivatele – aceste bule au izbucnit una după cealaltă.Acesta nu este rezultatul unei “lăcomii” sau “coruptii” individuale ale unei mici elite,așa cum pretind mulți, ci a unor imperative triviale sistematice ale capitalismului ca ordine socială. De aceea, sistemul trebuie să fie schimbat.

Depășirea sistemului UE
În 2011, datoria și criza monetară europeană a escaladat.Câteva state membre UE se confruntă cu falimentul,care pune în pericol euro ca monedă comună.

Conform evaluărilor superficiale și populiste, aceste state “au trăit deasupra mijloacelor” de care dispuneau.În realitate, au încercat să genereze o creștere economică prin împrumuturi.Au adoptat aceleași practice ca toate celelalte țări,doar cu mai puțin success.Ca o condiție pentru sprijinul financiar acordat de către Banca Centrală Europeană și a noilor fonduri europene de salvare ,aceste guverne sunt acum forțate să adopte un nou ciclu de măsuri de austeritate.Se presupune că o limită a datoriei europene va restabili “încrederea în piată“, evident, pe spatele muncitorilor, studenților și a șomerilor.În același timp, profiturile private nu sunt afectate.În același fel, Fondul Monetar Internațional, UE și alte insituții internaționale fac presiune asupra economiilor emergente și de tranziție pentru a face tot felul de tăieri și pentru a privatiza o mare parte din sectorul public.Toate acestea orientate spre o restaurare a regimului EU liber de criză și exploatativ,ce servește interesele economiilor sale dominante.În pofida anumitor dezacorduri între acestea, Franța și Germania au reușit să-și afirme politicile fără prea multă opoziție.Desigur,au existat proteste pe scară largă.Au apărut pe tot continentul inițiative civice,în încercarea de a depăși pierderea puterii civice.Dar până acum nici măcar demonstrațiile în masă și grevele nu au reușit nimic.Sindicatelor naţionale, în general, se închină la cerinţele şi constrângerile interne ale capitalismului. Nu există solidaritate efectivă transnaţională între sindicate.Dacă vrem ca acest lucru să se schimbe,noi înșine trebuie să o facem.

Putem face mai bine
Politicile actuale în UE și Europa sunt atât de specultative cum nu a fost capitalismul niciodată.Asta deoarece măsurile de austeritate pun în pericol stabilitatea economică la fel de mult ca datoria cauzată de creșterea economică.Nu poate exista salvare în capitalism,doar crize recurente la nesfârșit.Așadar,de ce să continuăm să ne pierdem viețile pentru asta?Să luptăm împotriva ideologiei neoliberaliste la nivel european! Primul pas va fi ziua noastră de actiune pe 31 martie 2012.Demonstrații simultane în mai multe țări europene sunt mai mult decât doar un semnal de solidaritate.Deja duc la discuții și cooperarări transnaționale.Invităm toate inițiativele emancipatoare să se alăture acestui proces.Ne străduim să creștem independent de instituțiile oficiale și suntem pregătiți pentru o luptă persistentă. Criza se poate manifesta în diferite moduri, în diferite ţări, dar toate au un obiectiv comun: Nu vrem să salvăm capitalismul,vrem să-l depășim! Ne opunem naţionalismul.Este esențială o luptă împotriva eroziunii continue a standardelor sociale,dar trebuie să țintim mai sus. Vrem să scăpăm de constrângerile fatale ale capitalismului şi a instituţiilor sale politice.Asta e singura cale prin care cererea larg răspândită pentru “democraţie adevărată”, se poate concretiza.